DE CE AM DEMARAT UN ASTFEL DE DEMERS
În prezent, autoritatea publică centrală de resort este Ministerul Tineretului și Sportului. Doar că această autoritate s-a reorganizat de 30 de ori în ultimii 30 de ani, dinamică sa producând efecte negative, mai ales într-un sistem centralizat, asupra întregului sector. Acest fapt lămurește nu doar lipsa unei relații asumate de colaborare permanentă și predictibilă cu tinerii și organizațiile de și pentru tineret, ci și incapacitatea autorității de a păstra și folosi resursele elaborate de-a lungul vremii și analizele referitoare la impactul programelor desfășurate, care să poată facilita o analiză temeinică a ceea ce poate sta la baza unor concluzii și decizii bine fundamentate, a unor politici coerente și capabile să vină în întâmpinarea nevoilor beneficiarilor principali.
Această reorganizare a generat confuzii și instabilitate în rândul beneficiarilor principali și al societății civile de profil, dar, mai ales în ultimii ani (de când direcțiile centrale pentru tineret s-au șubrezit sau au fost diminuate) și asupra activității și resurselor instituțiilor și serviciilor publice subordonate. Cu alte cuvinte, în prezent, personalul de specialitate de la nivel central și din subordonatele MTS este atât de diminuat ca număr și are un așa procent inferior, încât lasă impresia că MTS și subordonatele, în loc să lucreze cu tinerii, mai mult țin contabilitatea și îngrijesc clădirile, deoarece personalul cu caracter funcțional (cel care trebuie să susțină activitatea personalului de specialitate) și personalul de mentenanță ocupă majoritatea posturilor, bugetul pentru activitățile cu tinerii ajungând la un nivel derizoriu.
Din analiza actelor normative, adoptate din anul 1990 până în prezent, privind organizarea și funcționarea autorității publice centrale pentru tineret, concluzia cea mai accentuată relevă o provocare identitară cu care administrația s-a confruntat permanent în această perioadă, iar această perpetuă incertitudine cu privire la limitele de competență, structură și conducere a descurajat inclusiv cooperarea cu alte autorități publice centrale care, prin programe și politici, se adresează tinerilor (cel mai elocvent exemplu îl reprezintă incapacitatea adoptării planului de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020).
Politicile guvernamentale în domeniul tineretului de a căror elaborare și aplicare este responsabilă autoritatea publică centrală trebuie să urmărească formarea și afirmarea tinerilor (prin asigurarea condițiilor adecvate integrării socio-profesionale a tinerilor, conform necesităților și aspirațiilor acestora), susținerea organizațiilor de și pentru tineret (inclusiv pe cele de elevi și studenți), precum și a profesioniștilor din domeniu (lucrători de tineret, consilieri, formatori). De asemenea, într-o abordare mai amplă, aceste politici pentru tineret trebuie să vizeze mai multe domenii care necesită eforturi colective: condițiile sociale de trai, instruire, educație, cultură, mediu social politic, ocuparea forței de muncă, veniturile și consumul, viața personală, sănătate, odihnă și recreere etc.
DE CE SUSȚINEM SEPARAREA CELOR DOUĂ DOMENII – TINERETUL ȘI SPORTUL
Faptul că autoritatea publică centrală pentru tineret s-a reorganizat de 30 de ori în 30 de ani dovedește că aceasta și-a căutat în permanență menirea, structura, limitele în elaborarea și implementarea politicilor pentru tineret, iar forma actuală a Ministerului Tineretului și Sportului, care a contopit, în cea mai mare direcție de specialitate, ambele portofolii – Direcția sportul pentru toți și programe pentru tineret, dovedește că provocarea identitară este reală și mai actuală ca niciodată. Percepția că trunchiul politicilor publice pentru tineret și sport este unul comun și că vizează aceiași beneficiari și reglementează tipuri similare de relații sociale este una superficială.
Domeniul tineretului se intersectează cu sportul doar într-un procent foarte redus din tot cumulul său de nevoi pe care politicile sale este vital să le acopere. Intersecția o constituie sportul recreativ (de agrement) activitățile de conștientizare a necesității adoptării de către tineri a unui stil de viață sănătos, prin intermediul activităților fizice, în scopul creșterii calității vieții, dezvoltării relațiilor sociale, reducerii decalajului dintre generații, creșterii coeziunii societății și, nu în ultimul rând, pe termen lung, a impactului pozitiv asupra bugetului, prin reducerea costurilor cu serviciile medicale și dezvoltarea societății odată cu starea de sănătate fizică și mintală a membrilor săi.
Preocuparea și bugetul MTS pentru tineret nu depășesc, în fapt, 10-15%, în situația în care, pentru sport, eficiența migrării masive a bugetului, potrivit ministrului Eduard NOVAK, nu s-a confirmat:
„Cheltuim în 4 ani cam jumătate de miliard de euro pe SPORT și câștigăm 4-5 medalii. Nu cred că există țară unde costă mai mult o medalie decât la noi. Înseamnă că ceva în sistemul acesta nu funcționează. Costul medaliei este extrem de mult. La noi, o medalie costă 8 milioane de EURO. Opt milioane este foarte mult. S-au făcut calcule, de către oameni de specialitate, efectiv de cât ne iese o medalie, 7,5-8 milioane de EURO. E foarte scump. Este extrem de mult. Ar trebui să vorbim de sute de mii, de un milion, două, dar nu opt!” (Eduard NOVAK, ministru al TINERETULUI și SPORTULUI – 17.02.2021)
Noi nu avansăm opinii cu privire la eficiența investiției de până acum în sport, pentru că nu este domeniul nostru de expertiză. Dar ne mâhnește profund să aflăm din partea conducătorului autorității publice de resort – sportiv de înaltă performanță, că de pe urma sacrificării domeniului de tineret nu a beneficiat nici măcar sportul. Mai mult, analizând propunerea de buget și văzând continuarea acestei practici, ne determină să depunem toate diligențele pentru separarea celor două domenii. Subliniem cu fermitate că subfinanțarea tineretului a lăsat urme adânci la nivel societal. În propunerile de buget pentru anul 2021 a fost atins un prag negativ istoric de 2.000 mii lei al alocării bugetare pentru susținerea acțiunilor de tineret desfășurate de aparatul central al MTS (cât bugetul unei ONG de nivel mediu), deși Programul de Guvernare prevede „creșterea finanțării alocate pentru susținerea activităților de tineret, care în Legea bugetului de stat pentru anul 2021 reprezintă̆ echivalentul a 1 Euro/tânăr/an (de la 0.35 Euro/tânăr/an, în prezent)”.
Fără a nega importanța sportului în viața individului și afirmând aprecierea noastră pentru sportivi, este imperios să accentuăm faptul că reducerea tineretului (confirmată și prin fragila alocare a resurselor), a provocărilor sectorului, a politicilor și lucrului cu tinerii doar la activități recreative denotă o abordare simplistă, ale cărei efecte se transpun în accentuarea neîncrederii tinerilor și a sectorului de tineret în faptul că statul (mai ales prin autoritatea publică centrală de resort) are capacitatea de a le înțelege nevoile, de a ține seama de ele și de a veni în întâmpinarea acestora prin politici și programe eficiente.
CE URMĂRIM
Faptul că Strategia Națională în Domeniul Politicilor Publice pentru Tineret a ajuns la final și ministerul a început deja demersuri pentru elaborarea unei noi strategii ce trebuie aliniată la Strategia de tineret a UE și la cea a Consiliului Europei, faptul că a fost adoptat un program de guvernare care, pentru tineret, a stabilit obiective ambițioase (din care, 30% sunt preluate ad literam din Rezoluția Tinerilor 2020-2027) și, nu în ultimul rând, oportunitățile de atragere a fondurilor europene ce pot sprijini dezvoltarea sectorului de și pentru tineret, considerăm că anul 2021 trebuie să fie intervalul de timp alocat reformei în domeniul tineretului și mai ales a dezvoltării cadrului instituțional adecvat pentru atingerea tuturor acestor obiective.
Tinerii pot învăța în contexte diferite și în afara școlii și prin intermediul activităților informale și de învățare non-formală la care participă. Astfel, ei dobândesc competențe valoroase pentru dezvoltarea lor personală și profesională, descoperă societatea și mecanismele ei, dezvoltă deprinderi de viață independentă, dar și de participare la viața și dezvoltarea comunității. Dar, pentru a reuși să venim în întâmpinarea tinerilor și nevoilor lor multiple, dar mai ales să-i susținem la început de drum, este nevoie de programe de calitate în care să-i implicăm, de resursă umană specializată în lucrul cu tinerii care să cunoască și să aplice metodele de învățare non-formală și care să ofere servicii de informare și consiliere tinerilor și, bineînțeles, de infrastructura adecvată desfășurării unor astfel de activități. În România, sistemul public care are menirea să ofere astfel de servicii și să dezvolte astfel de activități este reprezentat de structurile subordonate ale MTS – direcțiile județene și casele de cultură. Doar că, acesta este un sistem fragil, care nu are o strategie coerentă, finanțarea care îi este alocată nu poate asigura programe de calitate accesibile tuturor tinerilor, resursa umană este insuficientă, iar infrastructura, în marea ei măsură, prezintă un grad avansat de degradare care, din cauza incertitudinii regimului juridic, întâmpină mari provocări în procesul de atragere a investițiilor.
Așadar, dezideratul nostru vizează o reformă în două etape a câte 5-7 ani fiecare. Iar prima etapă trebuie să înceapă cu emiterea unui act normativ pentru înființarea Autorității Naționale pentru Tineret (ANT) căreia să i se transfere atribuțiile în domeniul TINERETULUI de la Ministerul Tineretului și Sportului, iar ministerul să păstreze atribuțiile doar în domeniul SPORTULUI.
CE CONȚINE PROPUNEREA NOASTRĂ
Această propunere este elaborată de organizații neguvernamentale de profil. Drept urmare, este perfectibilă și dezideratul nostru este ca ea să fie corectată, completată și îmbunătățită nu doar de către alți colegi de sector, ci și prin aportul specialiștilor din sistemul public, aceștia fiind și depozitari și ai altor date relevante pentru dezvoltarea unor direcții menite să construiască pe resursele disponibile (umane, materiale, de know-how).
Am elaborat această propunere pornind de la dezideratul ca, în prima etapă, să putem ajunge la fiecare tânăr din România cu cel puțin o activitate. Cunoaștem indicatorii asumați de minister prin fișele de program, precum și rezultatele raportate în diverse răspunsuri oficiale. Doar că, trebuie să înțelegem că nu este suficient. Un număr mare de tineri beneficiari nu garantează și calitatea activităților la care aceștia au luat parte, iar personalul de specialitate scăzut din structurile subordonate ale MTS, raportat la numărul de tineri declarați arată clar că serviciile oferite acestora nu îndeplinesc standardele de calitate dorite (așa cum sunt practicate în alte țări).
Ținând cont de faptul că noi am elaborat o schemă a primei etape, prin care obiectivul este să ajungem la 10% din populația tânără/ an și că prima etapă ar trebui să se finalizeze în 6 ani, înseamnă că pentru restul de 6,66% pe an trebuie ca ANT să construiască și să consolideze un dialog atât cu sectorul neguvernamental care să preia din numărul beneficiarilor, cât și cu autoritățile publice locale și județene ca să susțină (mai ales financiar) ONG-urile în acest demers.
Dar pentru o astfel de desfășurare de forțe, este nevoie de un nucleu puternic la centru, care să poată ghida, susține și monitoriza toată această activitate. Acest nucleu îl reprezintă o direcție solidă în cadrul autorității publice centrale, care să fie populată de specialiști. Iar unele dintre instrumentele de care are nevoie acest nucleu de specialiști sunt cele digitale. Pentru a putea dezvolta fișe unice ale tinerilor, trebuie construit un sistem integrat care să poată asigura colectarea și schimbul de informații dintre profesioniștii din județe. Altfel, vom raporta iar un număr masiv de beneficiari, fără să știm câți dintre aceștia sunt unici, și fără să avem capacitatea de a pune la dispoziția tinerilor dosare individuale de participare la activități de învățare non- formală sau la sesiuni de informare și consiliere, riscând să prelungim vechea practică a tinerilor care aleargă cu certificate din stânga în dreapta.
Autoritatea publică centrală pentru tineret va avea rolul de a coordona și asigura îndeplinirea Obiectivelor pentru Tineret la nivel național, motiv pentru care și serviciile și subordonatele sale trebuie adaptate la acest țel.
Pentru direcțiile județene pentru tineret, am dezvoltat un sistem întreg (pe care îl atașăm în formă tabelară acestei propuneri), ceva mai detaliat decât în cazul caselor de cultură ale studenților, unde am ales să ne rezumăm mai mult la linii directoare de funcționare, decât să prezentăm o planificare detaliată. Ce este important de subliniat la casele de cultură este faptul că tipologia activităților are la bază specializările mari de la facultățile de profil, tocmai pentru a putea asigura pe termenlung sursa pentru personalul specializat, precum și domenii inspirate din dosarele de candidatură ale, orașelor din România, la Capitală Europeană a Culturii, precum și programele dezvoltate de acestea ulterior. De ce am le-am ales pe acestea ca sursă? Pentru că acele programe au fost dezvoltate pornind de la ideea fundamentală de importanță a culturii în dezvoltarea comunității, iar generațiile tinere este benefic să fie conectate la această sinergie și să dobândească aptitudinile și cunoștințele pentru a se integra armonios în acest fel.
CE NU CONȚINE PROPUNEREA NOASTRĂ
Această propunere este abia vârful icebergului. Drept urmare, este departe de o versiune completă a ceea ce ar presupune tot setul de documente pentru reconstrucția întregului sistem public din domeniul tineretului. Dar, ne-am dorit să formulăm direcțiile pe care noi le considerăm de bază, precum și viziunea noastră cu privire la acestea. Indicatorii sunt realiști și au la bază expertiza și experiența noastră, fiind testați în practică. Suntem conștienți de provocări sistemice care vor apărea pe parcurs dar nu doar că ne arătăm disponibilitatea, ci chiar dorim să fim implicați în dezvoltarea soluțiilor.
În această propunere ne-am axat mai mult pe structura sistemului public și pe resursa umană. În ceea ce privește calculul cheltuielilor de personal, am avut în vedere inclusiv indemnizațiile de hrană și voucherele de vacanță pentru că acestea se aplică la data elaborării prezentei propuneri.
Despre programele care trebuie dezvoltate, am elaborat deja direcții în „Rezoluția Tinerilor 2020-2027”. Iar în ceea ce privește infrastructura, noi avem analize, dar considerăm necesar un dialog cu specialiștii din minister care au date exacte pentru a modifica și completa Strategia de dezvoltare a infrastructurii turistice a MTS pentru perioada 2020-2025, așa cum a fost asumat în cadrul dezbaterii publice dinainte de adoptare. Înainte de a decide investiții, trebuie o planificare coerentă a destinației fiecărui spațiu și a rolului infrastructurii în susținerea adecvată a activităților ce urmează să le găzduiască, aspecte ce lipsesc din strategia în vigoare.
Un ultim aspect îl constituie procesul legislativ care trebuie să includă modificarea mai multor acte normative, generată de o astfel de reformă. Așadar, este nevoie ca ele să fie elaborate împreună, pentru a asigura compatibilitatea dintre măsuri. Noi ne-am limitat la a indica doar unele dintre prevederile care considerăm că trebuie să se regăsească în următoarele actenormative, fără însă să considerăm că acestea sunt suficiente.
OBIECTIVELE PRIMEI ETAPE A REFORMEI (2022-2027)
- Reformarea autorității publice centrale și a serviciilor și instituțiilor publice pentru toată durata de viață a Strategiei UE de Tineret 2019-2027 și în scopul susținerii implementării acestei strategii,
- Inversarea proporției, astfel încât personalul de specialitate să fie mai numeros decât cel cu caracter funcțional și de mentenanță,
- Asigurarea (și prin bugetare) accesului la cel puțin o activitate/serviciu pentru tineret, de calitate, a câte 10% anual din populația tânără,
- Asigurarea (și prin bugetare) accesului la cel puțin o activitate/serviciu cultural și sportiv, de calitate, a câte 10% anual (sau 1.000 de participanți) din populația de studenți pe care fiecare CCS o deservește,
- Asigurarea (și prin bugetare) accesului la Programul Național de Tabere a cel puțin 3% anual din populația tânără care trăiește în condiții de deprivare severă, cât și din elevii și studenții cu rezultate bune la învățătură, integraliști și cei implicați în activități de voluntariat sau în activitățile Caselor de Cultură ale Studenților și CCSS „Tei”,
- Aprobarea unui număr suficient de posturi pentru juriști în cadrul autorității publice centrale, astfel încât să întocmească în cel mai scurt timp documentația pentru clarificarea regimului juridic al imobilelor din patrimoniul pentru tineret, în vederea descentralizării.
Cu privire la DESCENTRALIZARE, considerăm că este oportun ca, mai întâi să aibă loc înființarea ANT, pilotarea noii viziuni și abia ulterior să înceapă predarea atribuțiilor către consiliile județene. Pentru reformarea domeniului tineretului, descentralizarea ar reprezenta o provocare în armonizarea implementării. Astfel, noul sistem trebuie să fie întâi pus în mișcare și abia ulterior să fie predate direcții județene reformate și apte să furnizeze servicii publice de calitate. În viziunea noastră, centrele de agrement rămân în coordonarea DJT-urilor, inclusiv după descentralizare.